joi, 23 iulie 2015

Tăceri viitoare


Mă înec în tăceri viitoare
ce m-au ajuns, ca o mare, aproape...
Cuvintele - scufundate vapoare -,
din larg, gemete-mi aduc la picioare.

Țărmul meu - lagună odată -,
lovit de valuri din curgerea vremii,
se surpă ca o simplă redută
asurzindu-mă-n vuietul mării.

Cu fețe de-adânc și înalt 
sunt monedă-n căderea din zare,
Cuvintele-ncremenite în șpalt
mă rânduiesc în tăceri viitoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu