Mă înec în tăceri viitoare
ce m-au ajuns, ca o mare,
aproape...
Cuvintele - scufundate vapoare -,
din larg, gemete-mi aduc la
picioare.
Țărmul meu - lagună odată -,
lovit de valuri din curgerea
vremii,
se surpă ca o simplă redută
asurzindu-mă-n vuietul mării.
Cu fețe de-adânc și înalt
sunt monedă-n căderea din zare,
Cuvintele-ncremenite în șpalt
mă rânduiesc în tăceri viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu