Auguste Rodin – Poetul și muza sa
sub mângâierea ta durerile-ațipesc
tăcerile în mine-ncetează să mai țipe
trupul se destinde și pot să-mi amintesc
că sunt ceasornicarul risipitor de clipe
inima îmi bate mai liniștit în piept
simțurile toate încet mă despresoară
privirea ta e-o oază în al meu deșert
spre adâncu-i gânduri noi mă zboară
pe buze moi și roșii pot să îți citesc
poemul pentru care de o viață sânger
când sacru când profan te deslușesc
la capul meu aievea unui înger
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu