N-aș putea în gânduri cuvinte
să-ncolțesc
așa cum și deșertul își
plăsmuiește oaze?
Pământul meu albastru pe care-l
noroiesc
mustește azi cuvinte ce-n fraze au
să zboare.
Cum aș putea tăcerii să-i pun un
nimb de gânduri,
așa cum vara-și pierde florile-n ierbar
așa cum iarna-și varsă din zăpezi
în râuri?
Îmi clănțăne cuvinte ardoarea din
ghețar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu