din univers se scurge un rece ud tăcut
torent prin văi de seară cu stele mici de frunze
pe cerul ochilor luminile se sting în așternut
iar visele-n nesomn clipesc tot mai confuze
o toamnă-n toamna toamnelor din rând
își agață norii pe cer pătat de gânduri
iar fructe de cuvinte cad galbene în pârg
pe coli de suflet albe înmiresmate nuduri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu