vineri, 23 octombrie 2015

Scriind toamnă


din univers se scurge un rece ud tăcut
torent prin văi de seară cu stele mici de frunze
pe cerul ochilor luminile se sting în așternut
iar visele-n nesomn clipesc tot mai confuze

o toamnă-n toamna toamnelor din rând
și-agață nori de gând pe cer pătat de șoapte
iar fructe de cuvinte cad galbene în pârg
pe coli de suflet albe răsfoite-n noapte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu