marți, 15 decembrie 2015

Gânduri batante


Să răsucescești să torci să faci un fir
din caier alb de nori plin de cuvinte
când demonii pândesc să rupă fiecare șir
pe care-l croșetezi cu andrele pentru minte

E-atâta osteneală să stai mereu pe gânduri
cu aspect absent de veșnic pierde vară
privind în unda care perpetuează râuri
și-n ochii-atâtor zile care se-nchid în seară 

Întreb materia paradoxal distantă
surdă când e vorba despre tâlc
de ce în concretețe e mereu batantă 
de ce când mă înalță mă poartă în adânc

Când demonii pândesc să rupă iar un fir
răsucit cu andrele pentru minte
simt cum se destramă clipele în șir
din caier alb de timp plin de cuvinte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu