Gânduri batante

Să răsucescești să torci să faci un fir

din caier alb de nori plin de cuvinte

când demonii pândesc să rupă fiecare șir

pe care-l croșetezi cu-andrele pentru minte

E-atâta osteneală să stai mereu pe gânduri

cu aspect absent de veșnic pierde vară

privind în unda care perpeturbă râuri

și-n ochii-atâtor zile care se-nchid în seară 

Întreb materia paradoxal distantă

surdă când e vorba despre tâlc

de ce în concretețe e mereu batantă 

de ce când mă înalță mă poartă în adânc

De ce efervescentă în atomi de clipe
mă prăbușește peste lungi strigări de ani
intonând culori și desenând concerte
la orga mea din suflet invocând noi psalmi

Când demonii pândesc să rupă iar un fir

răsucit cu-andrele pentru minte

destramând al clipelor lung șir

din caier alb de timp pentru cuvinte