mă simt ciudat uneori
mă trezesc și faleza de viață din ochi
o văd departe pierzându-se-n nori
iar eu rănit și răpus de deochi
sunt zăcând umbră a luminii din zori
ca după o lungă agapă
îmi sunt mie străin
străină mi-e lumea deodată
și totuși lucid
cu ecouri stârnite de o inexistentă flașnetă
mă văd translucid
exilat de pe o altă planetă
zăcând într-o umbră a luminii din zori
privindu-mă printr-o lunetă
privindu-mă printr-o lunetă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu