de câte ori mă trezesc nicăieri
de mână mă iau deși nu sunt orb
mă pășesc pe trotuarul de ieri
amintiri în mine s-absorb
apoi traversez din nou în prezent
în intersecția pustie a atâtor plecări
și pornesc agale cu pasul absent
să-ntâlnesc un alt nicăieri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu