Spleen (3)

limba cuvintelor a amuțit pe gânduri de seară

apusul își stinge flăcăra în orizontul de ceară

surdă mută și oarbă noaptea coboară

în inima ce bate din nou a primăvară
în franjuri de-ntuneric cu vise de beteală
care trupu-mi leagă și sufletul mi-l scaldă