Stăvilare

când ziua izvorăște cu ore limpezi din tulbure noapte

pâlpâind lungimi capricioase de lumini și de umbre 

pe un perete al sufletului abia trezit din vise spongioase

prezentul revine și-ncepe noi promisiuni asurzitor să răsune

a griji speranțe așteptări temeri foame sete angoase

dorințe fierbinți ce au parcă toate-mpreună a spune

că sunt stăvilare perpetuu urgente în curgerea vieții spre moarte