joi, 3 martie 2016

Stăvilare


când ziua izvorăște cu ore limpezi din tulbure noapte
pâlpâind lungimi capricioase de umbre 
 pe un perete al sufletului abia trezit din vise perverse
prezentul revine și-ncepe iar să răsune
de griji de speranțe de-așteptări de temeri de-angoase
de dorințe ce au cu toate a spune
că-ți sunt stăvilare urgente între viață și moarte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu