marți, 29 martie 2016

Trăind


este toiul nopții
sub somn inert e forfotă de vise
în împietriri atomii se mișcă brownian
oracole la zaruri încă își joacă sorții 
zbuciumul sub calm mocnește a vulcan

liniști de mormânt se fisurează
din gânduri ies cuvinte poticnite
lumina-n întuneric lansează câte-o rază
infinitu-și pune hainele finite

și mă trezesc cu mine din vechi reluând conturul
la întrebări tipare de răspuns croind
îmi iau pe umeri de unde-am lăsat timpul
și repornesc agale
simțind gândind murind

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu