fereastra
camerei
la câțiva
metri monitorul calculatorului
două
întredeschideri spre lume
scaunul ce
mă deplasează de la una la alta
eu punându-mi mintea cu ele
calificându-le
convenind
că una îmi dă o perspectivă reală a virtualului
cealaltă o imagine virtuală a realului
notez
impresii
uneori încântat
alteori
dezamăgit
acum dezorientat
mintea mă
întreabă dacă mulțimea imaginilor
îmi dă
senzația întregului
dacă
observ că timpul meu e altul
diferit
de timpul din fiecare fereastră
dar știu
că sunt un credul
și mă las
să caut mai departe
să mă
istovesc inutil
tot mai
departe de mine
întru
conturarea a sumedenii de ipostaze
privind
viețuirea
reflectată
în ferestrele prin care sunt și eu privit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu