Ne-am întâlnit și rămânem întâlniți
tot mai des în ultimul timp
bătrânețea mea se oprește ostenită
din mers
se așează la umbra înșelătoare a
memoriei
și mă așteaptă să o ajung din urmă
eu
mă întorc iar și iar
la tinerețea mea
la copilăria mea
la fețele și la vocile de demult
nostalgice
pline de dor
numai că astăzi am trecut dincolo
de copilărie
și m-am rătăcit
nemaigăsind chipurile știute
despre mine
nici vocile cunoscute
ci numai lumânări vii de umbre și
de culori
fără timp și spațiu
respirând infinit
neștiind unde am nimerit
am dat să mă întorc
plin de teamă
și aș fi făcut-o dacă nu mă vedeam
mai încolo
bătrân ostenit așteptându-mi
revenirea din trecut
gata să mă urnesc înainte
spre locul în care ajunsesem
între lumânări vii de umbre și
lumânări vii de culori
fără timp și spațiu
respirând infinit
primindu-mă
atunci
mi-am făcut semn să mă apropii cu
încredere de viitor
să uit de teamă
să nu mă mai privesc în urmă
că sunt înainte
și aștept
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu