vineri, 22 aprilie 2016

Suntem


Îmi spun dintru-nceputul și până la sfârfișitu-acestei vieți 
îmi strig puternic pe malul fiecărei dimineți:
Iubire care-n mine morții îi întorci alice vii de frică 
dă bucurie furibundă suferinței din fiecare clipă! 
De-aceea-mi țip cuvântul care-l prețuiesc: 
trăiesc! 

Întinsă pe mătasea de gânduri lacome fierbinți 
fără șir și fără legătură 
sub mângâierea tandră a marilor dorinți 
iubesc și te iubesc fără măsură 
iar sufletul mi-l dărui tot fără opreliști
căci ești! 

Privește lumina zâmbetului meu 
din soare de plăceri cum se revarsă 
Ascultă-mi respirația nesățioasă 
tăcerea cum o sparge tot mai greu 
și nu-ndrăzni să vii la mine tristă 
bucuria de a fi există! 

Atunci când clipa noastră arde violetă 
când dragostea devine plăcere violentă 
sublimul nostru n-o să ne surprindă 
unul altuia fiindu-ne oglindă 
ajungem să-nțelegem rostul ce-l avem: 
trăim 

suntem 

Și iată:
existăm!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu