ecoul copitelor timpului meu
și umbra trecerii ca un potop
trei zile vor ține cât să fiu încă
eu
apoi se vor pierde departe-n galop
trei zile de doliu trei zile de
plâns
la scara timpului e tot ce rămâne
un ieri de amintire la capăt ajuns
din care răsări-va soarele mâine
trei zile cu brațe de cruce din
lemn
apoi gândul mi se va pierde pe cer
un ecou și o umbră răstignite ca
semn
al trecerii șterse din concret în
mister
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu