culmile sentimentelor mele
arareori sunt despresurate de nori
și pot fi văzute de ochii din stele
doar înainte de lumina din zori
sunt atât de departe și-așa transparente
încât mă tem că-ntr-o zi le voi pierde
zburând albastru independente
prăbușindu-mă-n prozaicul culorilor terne
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu