mi-e sete de cuvinte dar vreau să
le beau
chiar din fântâna de logos adânc
cea care se pierde pe gânduri când stau
ținând viitoru-n cristale cu tâlc
cuvintele ard buze crăpate
penetrând către inimă timp infinit
nu le mai vreau ape stătute sărate
adevăruri placebo de viețuit
chiar de mă-nec în crude splendori
tot mai beau cuvinte topite
în supa cosmică cu miliarde de
sori
să-mi satur visul de setea din
clipe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu