cerul
măzgălit de vânt înnourat
a căzut
în ochiul unui lac de munte
din el
se-adapă turme pe-nserat
și
gândurile mele abătute
pești de
întrebări prin unde și corpusculi
în umbrele
luminii cutreieră adâncul
mă
soarbe-abisul din margini de genuni
și
coborând pe gânduri recunosc înaltul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu