pe-naltul
schelei de timp soarele ca nou
năruie
tencuiala altei nopți cu stele
privind
prin al neantului încă noros hublou
vietăți
terestre agonizând prin vreme
se
destramă vise înfloresc culori
un
echilibru instabil pe țărmul din privire
molecular
se mișcă cu ai vieții spori
din apele
tăcerii dumnezeind iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu