sâmbătă, 25 iunie 2016

Cântec atemporal


pe care țărm voi fi când n-oi mai trăi
miop privind zări ce nu vor mai fi
numărând clipe de doruri interstelare
în calendare de suflet atemporale

din everestul cosmic în cerneală de clipe
dumnezeu mă îmbracă în contururi terestre 
sunt răsărit, sunt apus, așteptare-n ispite
umbră de vis în ochi de ferestre

dar cum să urc, doamne, treptele iubirii
când pașii i-ai pus la marginea privirii
când păsările gândului le trimiți fulgerate
iar timpul și spațiul le dai dedicate

drum de-nălțare fiind numai prin moarte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu