Cântec atemporal

pe care țărm voi fi când n-oi mai trăi

miop privind zări ce nu vor mai fi

numărând clipe de doruri interstelare

în calendare de suflet atemporale

din everestul cosmic în cerneală de clipe

dumnezeu mă îmbracă în contururi terestre 

sunt răsărit, sunt apus, așteptare-n ispite

umbră de vis în ochi de ferestre

dar cum să urc, doamne, treptele iubirii

când pașii i-ai pus la marginea privirii

când păsările gândului le trimiți fulgerate

iar timpul și spațiul le dai dedicate

drum de-nălțare fiind numai prin moarte