în marmura tăcerii singur să cioplești
icnind cuvinte sub dalta unor gânduri
scânteind răsunet de vise pitorești
pe portativ de suflet incantând acorduri
în marmura tăcerii singur să cioplești
la margini de cer de ape de pământ
peșteri de tăceri din întrebări deșarte
taine-nmărmuresc în nopți de zăcământ
ispitind lumina prin labirint departe
pe margini de cer de ape de pământ
să dai contur tăcerii în marmura de gheață
să o îmbraci fonetic făcându-o să îți cânte
auzind sirene ori lebede în venele de ceață
subsonice ondulații de revărsări tăcânde
să dai contur tăcerii în marmura de gheață
în marmura tăcerii să deslușești ecouri
semantica din logosu-nceputului cu alfa
prologul ce a fost un univers de goluri
și o eternitate ce-și apăra enclava
în marmura tăcerii înăbușind ecouri
să faci din noapte ziuă și-al zilei ochi să-l plângi
cu sfere universale ce licăresc în rouă
deșertul de pe buze cu ele să-l atingi
inventându-i oaze în care cu soare plouă
să faci din noapte ziuă și-al zilei ochi să-l plângi
icnind cuvinte sub dalta unor gânduri
scânteind răsunet de vise pitorești
pe portativ de suflet incantând acorduri
în marmura tăcerii singur să cioplești
la margini de cer de ape de pământ
peșteri de tăceri din întrebări deșarte
taine-nmărmuresc în nopți de zăcământ
ispitind lumina prin labirint departe
pe margini de cer de ape de pământ
să dai contur tăcerii în marmura de gheață
să o îmbraci fonetic făcându-o să îți cânte
auzind sirene ori lebede în venele de ceață
subsonice ondulații de revărsări tăcânde
să dai contur tăcerii în marmura de gheață
în marmura tăcerii să deslușești ecouri
semantica din logosu-nceputului cu alfa
prologul ce a fost un univers de goluri
și o eternitate ce-și apăra enclava
în marmura tăcerii înăbușind ecouri
să faci din noapte ziuă și-al zilei ochi să-l plângi
cu sfere universale ce licăresc în rouă
deșertul de pe buze cu ele să-l atingi
inventându-i oaze în care cu soare plouă
să faci din noapte ziuă și-al zilei ochi să-l plângi
iar când tăcerea albă s-o oglindi-n cuvânt
văzându-și în lumină tainele de artă
cu mătasa celui din urmă gând
să o acoperi tandru pentru niciodată
când tăcerea albă s-o oglindi-n cuvânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu