Du-mă departe

te știam demult

disperare

pasăre de pradă cuibărită în nori

nu te văzusem

dar m-am temut de tine

de cruzimea ta

de atrocitatea cu care îți chinui victimele

răpunându-le

te știam

auzisem despre tine

dar tu erai pasăre de înalt

eu un mergător neînsemnat

nu aveam cum să ne întâlnim

deși ai faima că violezi spații separatoare

aeriene

terestre

acvatice

cu gheare neîndurătoare

și plisc necruțător

de o vreme te văd survolând

îți simt apropierea 

însetată

desfrânată

înfometată

atâta îți cer

când o să mă ai

du-mă departe

cât mai departe

astfel ca nimeni 

să nu audă strigătele slăbiciunii mele

să nu vadă carnea și sângele din care-s făcut

să nu știe ce voi fi avut în suflet și în gând