joi, 16 iunie 2016

Du-mă departe


te știam demult
disperare
pasăre de pradă cuibărită în nori
nu te văzusem
dar m-am temut de tine
de cruzimea ta
de atrocitatea cu care îți răpui victimele
chinuindu-le

te știam
auzisem despre tine
dar tu erai pasăre de înalt
eu un mergător neînsemnat
nu aveam cum să ne întâlnim
deși ai faima că violezi adesea spații separatoare
aeriene
terestre
acvatice
cu ghearele și pliscul tău
necruțătoare

de o vreme te văd survolându-mă
îți simt apropierea 
însetată
desfrânată
înfometată

atâta îți cer
când o să mă ai
du-mă departe
cât mai departe
astfel ca nimeni 
să nu audă strigătele slăbiciunii mele
să nu vadă carnea și sângele din care-s făcut

să nu știe ce voi fi avut în suflet și în gând

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu