se-ncumetă gândul să mai viseze
schițând sentimente fără cuvinte
de spus
desfășând amintiri între noi
paranteze
pe drumul prezent șerpuind spre
apus
în fiecare clipă calc peste mine
în trecerea ce-n cale mi-aștern
urme noi peste urme trecute
efemere dâre suind spre etern
turnul meu nu e de fildeș
e din carne și oase ce țin fedeleș
un suflet visând că zboară pe-un
preș
cu dor de Ardeal
pe maluri de Mureș
scăldat în Arieș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu