cuvintele nu au reflectări în
oglizi
dar au reverberații-n ecoul din
minți
sunt flăcări cu care nu luminezi
ci încălzești sau îngheți
sunt viziuni pe-ale gândului
străzi
ambigue, obscure, triste, pustii
pe care nicicând nu le
vezi
dar atât de bine le știi
sunt ape curgând pe străvechiul
traseu
din amonte întotdeauna la vale
aceleași și-aceleași înnoite
mereu
pierdute-n pământ, în vânt, în
mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu