eşti
niciodată amintire
cum ar fi să-mi amintesc de tine
decupându-te tremurător din trecut
reiterând
marea uimire fără țărmuri de noi
marea uimire fără țărmuri de noi
drumuri ce ni se deschideau înfundate
dorințe atee îngenunchiind la umbra cuvântului
pe frigul arzător ce emanana din febră
ocolind luminișul tăcerilor
aşteptând predestinate neîntâmplări
răspunzând amăgitor nechemărilor
ferecați separat în lanțuri de nesomn
căutându-ne strâns în absenţe
negăsindu-ne în prezentul instantaneu
niciodată întâmplător
cum ar fi să-mi amintesc de tine
atâta timp cât nu ne suntem încă întâmplare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu