Gând de Guillaume Apollinaire (26.06.1880, Roma - 09.11.1918, Paris)
Imaginea via Gothic Dark Art (sursa net)
Din înălțimea podului din cer
zile și nopți trecătoare privesc
neîntrerupta curgere a amintirii dragostei noastre
neîntrerupta curgere a amintirii dragostei noastre
asemenea apelor roșii de nori ce se varsă în zare
Eram amândoi pe-acel pod
mână în mână
față în față
văzând-o cum moare
față în față
văzând-o cum moare
când obosiți am decis s-aruncăm în fluviul timpului orice speranță
să diluăm în valuri sângele aprig
împreunându-l cu a lentorii și a violetului transparență
Dragostea noastră a-nceput să picure de pe pod
în curgerea norilor
în curgerea norilor
până astăzi când printre lacrimi o văd
o aud
irosită
încremenire în susur
cum trece
nesfârșită
irosită
încremenire în susur
cum trece
nesfârșită
Dar eu aștept acea clipă de cer
care va fi
va fi să mă-nece
care va fi
va fi să mă-nece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu