Rătăcitor

„...însumi de însumi se va rări” - Nichita

Alex Stevenson Diaz Art

somnul trântește poarta unei lumi
mă-mpinge cu sila în alte realități

mă închide vremelnic între genuni
mișcând în adânc stranii-abilități

trupul devine covor ce mă poartă
viu de suflet de gând prin cuvânt
fermecat mă bate din poartă în poartă
rănindu-mă-n clanțe păzitoare de tâlc

mă duce pe străzi de timp fără nume
dezbrăcat de-al clipelor pe rând adăpost
în oglinzi iluzorii de imagini antume
mă-nșiră-amintire cu cel care-am fost