în hala îngustă și înaltă din pereți spongioși de speranțe
cu ferestre murdare închise și uși capitonate fără clanțe
cu aer de timp stătut îmbâcsit de creanțe
din vremi în care viața era un șir de iluzorii vacanțe
sunt gata s-adorm nesfârșit în ale viselor brațe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu