„...spre altceva, scos din timp, scos din rost, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur” - Constantin Noica
Artist painter Spanish - Alberto Pancorbo
m-am gândit la mine în felurite ipostaze
dar până acum
când integratele molecule ale organismului
au început să-și revendice pe rând autonomia
nu m-am perceput ca entitate bionică
durerea
regret al decăderii imperiului ființării
din timpul și spațiul existențial
nostalgie a reîntoarcerii la metafizic
în fără limitele veșniciei
regăsire a materiei fără suflet
a sufletului fără materie
mă cicatrizează
firul derizoriu al acestui gând
sugrumă zbuciumul simțurilor
asfixiază umbra uitării în luminile amintirii
mă înalță în cădere
fără cuvinte
fără numere cardinale și ordinale
fără regrete de singur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu