sunt în adâncul apei timpului meu
am fost scafandru și am respirat
oxigenul din butelia de clipe mereu
care acuma aproape s-a terminat
sub apele vremii adânc îngropat
cu ochii în stele cu licăr de-argint
mă-ntorc în abisul presimțit și visat
aproape de cer departe de timp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu