Tu, frate, care ştii lumina, spune-mi-o şi mie... - Felix Ruben Garcia Sarmiento
acoperiș albastru de cer
zid înalt transparent al clipei
crapă fierbințeala din ger
până-n seară năruind sinea zilei
iscând tăceri de-ntuneric năluciri de mister
cărămizi de ore peste mine căzânde
ca o ploaie cu piatră cu pești și cu broaște
mă-ngroapă-n unghere reci și plăpânde
din trupul care nu mă recunoaște
reluând vânătoarea de coșmaruri cu pânde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu