pământul a mai trecut prin dreptul ochilor mei
nu mai țin minte unde sau când
memoria are eclipsele ei
găuri negre sau doar pete pe gând
dar țin minte și-acum praful de lut
împânzind ca o umbră pe cer
atunci când în lume întâmplător am căzut
meteorit de timp - efemer
pământu-mi trecea la fel în priviri
iar eu îl călcam cu pași de clipe grăbiți
acum sunt toate vagi amintiri
sau năluciri în ochii mijiți
spre mine spre-afară clipind mereu să înțeleagă
cu ce taine-n priviri pământul de ceruri mă leagă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu