„Eu cred că sufeream de prea mult suflet...” - Lucian Blaga
frunze și păsări părăsesc copacii
acoperind pământul
înfiorând cerul
scheletice ramuri se-ntind către iarnă
să le acopere neaua
să nu le ucidă gerul
dimineața munții aburesc văile
estompând lumina
rătăcind cărările zilei
stropii de apă se îmbracă în alb
plutind punctiform
între cer și pământ
falange de timp înapoi și-nainte
himere murite
himere gestânde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu