Leo Garcia Art
am pe mâini doar praf din pușca vieții
și câteva amprente de-ntâmplări
țintele sunt undeva în marginile ceții
neatinse cred de multele-ncercări
anii lungi de zile m-au luat prizonier
și mă țin închis în cuști de amintiri
turnul de trecut ajuns-a până-n cer
nori de timp trecându-mi prin priviri
un pas de anotimp ca o nimica toată
și din efemerul vremii o să evadez
undeva departe înspre altădată
să dorm adânc și iar să mă visez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu