photo BLAMo artist
Străbat din nou trecutul la pas de gând. Sunt singur.
Cărările cu gropi s-au bătucit nesigur
sub pași în multistraturi ce-au tot călcat pe ele
purtând poveri de trupuri cu vise și regrete.
M-așez pe-o bancă ruptă cu scânduri scrijelite.
În mine-un luminiș cu umbre începe să palpite.
Recunosc apusul ce-și lasă privirile spre mine
dar sângele de-atunci nu-mi mai vuiește-n vine.
Nimeni nu salută, nu salut pe nimeni.
Unii prin alții trecem străini de noi dar semeni.
Mă ridic pe suflet pe trup încă mai zac
iar luna se răsfrânge în vorbele-mi ce tac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu