cât vuiet în liniștea aceea din minte
ce priveliști în ochii orbi de carate
câtă volbură în seninul din suflet
ce-mprăștieri ale zilei în strângeri de noapte
câtă liniște-n vacarmul din minte
ce orbire-n culorile privirilor vii
cât senin în volbura aceea din suflet
ce strângeri din împrăștierea nopții în zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu