luni, 6 noiembrie 2017

Rapsodia toamnei

neliniști apăsătoare și reci
asaltează cortegiul de gânduri
iar sufletu-n al trupului beci
simte-ncătușarea cu lanțuri 

liniștit nu este nici cerul
sus puzderie trecătoare de nori 
zdrențuiește năvalnic albastrul
și-i coboară cortine de ploi

semne că toamna-i globală
apar din pământ și din ape
zboruri de vis fără escală
trec dor spre locuri mai calde

nesfârșit e sfârșitul care începe
îngropat în strugurii viței de vie
curgător în vinul din sete
cu meandre de melancolie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu