duminică, 3 decembrie 2017

Amintind de Baudelaire

photo by Silvia Hokke
O dată, demult, o frumoasă femeie
cu brațul său fin, brațul meu l-a atins
iscând în adâncu-mi o fierbinte scânteie
care sufletu-ntreg pe dat l-a aprins

A fost un fior ce-a devenit un stigmat
în bezna din mine părând ca o lună
lucind tot timpul lung ce-a urmat
obsedant mereu cu mine-mpreună

Mă arde de-atunci mocnit și plăcut
o taină subtilă-n amintire pătrunsă
tatuaj ca un vers discret de sărut
cicatrice-nflorită, de lume ascunsă

E șoaptă ce-aprinde perpetuu ecou
cremene-n peștera timpului dus
strălucind ca bucuria unui cadou
ce-n tinerețe m-a vrăjit și sedus

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg