îmi vii mănușă peste frigul din palme
sărut peste buzele arse de dor
îmi ești pasăre întoarsă din țările calde
să-și facă cuib la mine-n pridvor
îți sunt astru rece în bezna din noapte
tăcere îți sunt și marmură-amorfă
pom doborât de iluziile coapte
cuvânt lipsind din ultima strofă
suntem atomi de contraste-ncărcați
ne respingem ne-atragem într-un balans
muguri în clipe de oglizi întrupați
de efemer și de veșnic suspans
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu