miercuri, 28 februarie 2018

Scoici de tăceri

mă refugiez adesea în apele nestatornice ale cuvintelor
cu bucuria de a scăpa vremelnic din arșița tăcerii
să simt biciuirea stropilor când reci și când calzi ai silabelor
repeziciunea gândurilor care îmi învăluie trupul
vârtejul de sensuri care strigă să fie salvate
bulele de răspunsuri ieșind din întrebări eșuate-n adânc

apoi mă îndepărtez iar de valurile cuvintelor
mă întind pe plaja cu scoici de tăceri
să ascult ecoul decantărilor închise-n spirale
să mai zvânt din uitări și necunoaștere

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg