delirul trestiilor în asfințit
adierea luminii ce crestează zarea
ultimul strigăt de stol rătăcit
păsări ce-și nivelează cărarea
cu meandre de zbor liniștit
printre clipe ce aduc înserarea
sufletul meu repetat le-a trăit
între maluri aiuritoare de foșnet
de pe buze de timp sorbind sărutarea
cu ochii întredeschiși savurând-o încet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu