Imaginea via Luigi Quarta
sunt stativul șubred răsturnat de gânduri
cu rostul singular să mă ridic mereu
ținându-mă de trupul lutului de râuri
zidit de timp perete să stea în jurul meu
iar gândurile toate par a fi ușoare
fulgi de aripi fluturi sau adieri de vânt
până ce m-ating splendori seducătoare
când devin de plumb intrându-mi în cuvânt
și uit să mai exist sub lespezile lor
doar ele mă trăiesc între real și vis
îmi istovesc găsirea când mi se face dor
căutând ferestre-n zidul ce m-a-nchis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu