Surrealistic
încă învăț să mă deprind cu tăcerea
la început venea la mine
desprinzându-se din crângurile cu păsări gălăgioase
din vacarmul valurilor înspumate ale mării
din instrumentele concertelor de muzică clasică
se așeza împrejurul meu și-mi asculta șirul întrebărilor nerostite
tremurul sentimentelor neîmpărtășite
strigătele mute din disperări
gusta sau sorbea o vreme zbuciumul meu
iar când credea că am adormit dispărea în vadurile din care ieșise
de curând tăcerea a început să mă cheme la ea
eu intru consternat în încăperile vaste ale liniștii ei
separate de ecouri cu crânguri de păsări, de mări învolburate
de muzica astrelor
îi ascult profunzimile și tac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu