în iazul prezent agonizează nuferi de ore cu rădăcini în trecut
te visez rătăcind printre ei cu gândul pierdut
și-ncerc să te strig cu glas de secunde scăzut
să te-ntreb de-ai găsit acel dureros început
când orele mele de orele tale s-au despărțit neștiut
plutind separat în derivă spre sfârșitul abrupt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu