Târziu

Via Cu tine printre rânduri

mai era puțin până s-ajung

la înălțimea iubirii noastre tandre

totuși am căzut dintr-un amurg

în preatârziul zărilor albastre

simțeam cum peste toate plâng

nori grei ai deltei dintre astre

timpul eșuâdu-mi repetat în gând

corăbiile marilor dezastre

a fost trecut a fost cuvânt

încă iese fum din tot ce arde

târziul bate aprig ca un vânt

iscând funingini în petale moarte