Salvador Dali
potențial ființarea poartă însăși moartea
care stă-n gestație în pântecele vieții
hrănindu-se cu hoitul clipelor apuse
și cu himere zămislite-n gândurile ceții
flămândă-și ține micul cioc deschis
să-nghită tot prezentul respirat de viață
dor, amintiri și vise, iubire și frumos
și fiecare seară, amiază, dimineață
în moarte poate vom întâlni cândva
lumini și umbre, crâmpeie din ce-am fost
aburite cioburi tăioase de oglinzi
în care regăsi-vom propriul adăpost
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu