luni, 1 octombrie 2018

Cronică literară în Poezia - revistă de cultură poetică (sub egida USR) nr.3/toamnă 2018

„Toaca inimii” în duminica unei clipe
de Cristina Rusu

           Încet, toaca inimii bate prin ecoul copilăriei, prin drumurile poetului spre sine, spre lume, undeva în suflet, pentru că acolo este acasă. Orice poet caută o cale, ca să fie iubit de cuvinte, să vină spre el ca un destin. În volumul Pe spini de clipe, Editura Sympoesium, Iaşi, 2018, Mihail Ciupercescu caută o lumină, ceva tăinuit şi ascuns într-un colţ de lume care nu a fost încă cercetat.
Volumul, care se deschide cu poemul Re-naştere, ne introduce de la început într-o lume nouă, un nou restart pentru viaţă: „m-am născut azi din nou/ în cel care murisem ieri”. Ca să ne descopere noi înţelesuri în cuvinte, aşa cum scrie, „iubesc cuvintele/ cu relieful lor” (în Iubesc cuvintele), poetul face un slalom, în Seară pe faleza poemelor, prin „gînduri [ce…] îşi aştern nuanţele de umbre în calea cuvintelor”. Şi în poemul Gând trăit autorul face „poteci din cuvinte”, pentru că tocmai aceste cuvinte, spuse sau gîndite fac „drumuri de propoziţii”. În poezia lui M. Ciupercescu găsim cuvinte, gînduri, linişte, lumină, şi toate acestea peste Pleoape de timp, acolo unde se descoperă „drumul înapoi pe firul Ariadnei”. Versurile sînt deschise, aerisite, nimic nu este încărcat; atmosfera este caldă ca o binefăcătoare „Ploaie de duminică”, cînd „apele au acoperit picioarele dimineţii”. Atunci cînd ploaia se va opri vor rămîne doar „visele ieşite să se plimbe”. Frumoase aceste versuri care ne rup cumva de cotidian şi ne trimit undeva departe, într-un loc în care se aud paşii prin anotimpuri. Poetul iubeşte toamna şi o lasă să pătrundă în sufletul lui, ca apoi să ne dea şi nouă o părticică din ea. Toamna, în inima poetului, „are conturul unei frunze” (Bate toamna să-i deschid), „peste păduri răvăşite de dor” (poemul Cuvinte de frunze), „muribundă palidă atât de bogată” (Toamnă bolnavă), „… toamna gândurilor” unde „prieteniile sunt fisurate” (poemul Toamna gândurilor), acolo unde găsim „…tăcerea gândurilor coapte/ aşternute în vasul toamnei” (Toamnă), copleşiţi „de valurile care vin înalte din largul toamnei” (poemul Mareea toamnei), căci „a venit toamna […] tăcerile prin colţuri şuieră-n derută” (Cântec), şi „în galben castaniu/ în lumină […] toamna pândeşte” (poemul Păşesc în toamnă). Iar „de la o toamnă la alta ascult bătăile sufletului pe luciul de sânge” (Labirintul sângelui), pentru că a venit „încă o toamnă pe margini de suflet” (poemul Valetul de cupă – valetul de pică), unde poetul se vede „în contrasensul înaintării mele prin toamnă” (poemul Rute de toamnă), alături de „încă o doză de toamnă” (Doză de toamnă), cînd „scutură toamna clipe de frunze” (Ritualul toamnei), căci aşa cum simte, ne dezvăluie că „prin mine toamna trece/ la iernat” (poemul Glosă toamnei târzii).
Şi alte anotimpuri trec prin lumina cuvintelor; primăvara, în poemele Nu ştiam că a venit, Primăvară, Amintire, Aşteptând primăvara; vara, Printre geamanduri, Plaja, Odă Soarelui sau Iarna; Ningea, Vom plânge fulgi.
O poezie foarte sensibilă, scurtă dar concentrată, aduce în prim plan dorul de familie. Ştergere este un poem foarte sugestiv şi frumos: „aici/ aici erau mama şi tata/ fraţii mei/ şi sora mea/ erau şi bunicii/ într-acolo am plecat eu/ cine o fi şters totul”.
Chiar şi poemul care dă titlul volumului, Pe spini de clipe pare un cîntec al sinelui; „clapele amuţesc un cântec/ cântecul mi-e stare de spirit/ ajung în pragul sinelui […] călcând pe spini de clipe”.
Mihail Ciupercescu a reuşit, cred, să convingă cu poezia sa sensibilă, în care vechiul şi noul se împletesc doar în cuvinte ce trezesc gânduri, ani, anotimpuri şi drumuri ale celor mai minunate clipe, ca să poată rămîne mai mult decît o simplă amintire.


          PS - Mulțumiri sincere autoarei și redacției Poezia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg