nostalgia locurilor în care n-am fost
în mine departe își face-adăpost
nostalgia timpului care putea să fi fost
în mine aproape își caută rost
pe urma pașilor rătăcind înapoi
timpanul e surd iar ochii sunt orbi
pe tălpi se strâng uitări de noroi
când fluturi de gânduri îmi par a fi corbi
în zări sunt turle cu capele divine
miraje-n deșertul care în cale îmi vine
fântâni de-ntuneric ce nu mai sunt pline
acum secate sunt pline de mine
nostalgia timpului care putea să fi fost
în mine aproape își caută rost
nostalgia locurilor în care n-am fost
în mine departe își face-adăpost
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu