Sunt tot mai numeroși poeții (și prozatorii), deopotrivă bărbați și femei, care scriu cu meșteșug ceea ce scriu: cursiv, bogat, elegant, frumos - într-un cuvânt atât de fascinant încât seduc. Sunt intrigat că nu înțeleg, îmi spun că ceva atât de frapant poate fi și adevărat, adică nu sunt numai elucubrații, că măcar o temă din cele câteva abordate se finalizează cumva. Si atunci reiau lectura o dată, de două ori... În zadar însă. Trebuie să conchid că frumosul, prea frumosul, adesea îmi insultă inteligența. Dar și că aș fi între puținii cititori (mai larg, consumatori de artă) care nu se lasă prinși în astfel de capcane. În timp ce această categorie de creatori exultă, creativitatea în sine (scrierea în particular) este în suferință.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu