Dragobete

Nicolae Grigorescu

Mi s-a făcut un dor de Dragobete

ca și o foame și ca o lungă sete

mințile-mi stau numai la iubire

aș drăgosti cu tine în neștire

aș tot juca și-ntruna te-aș roti

până ce-n urmă-n doi am ameți

și am pica în fânul de-astă toamnă

să ne iubim și să uităm de iarnă

Ți-aș arăta că iarăși ghioceii

ne spun c-or să se fete curând mieii

că va fi iarăși primăvară-n crâng

flori, verdeață, soare, iar pe ramuri cânt

pământu-n lung din nou îl vom brăzda

noaptea-n râu sub lună ne-om scălda

și când ne vom culca-nveliți de stele

vom asculta o doină dinspre sfere

Iar dacă vom fi sănătoși și buni

ne vom gândi o vreme la străbuni

și ne-om chema copiii înapoi

să facă și ei, dragii,  Paștele cu noi