Nu ne trebuie vânt, doar suntem cuvânt,
ne stingem și ne-aprindem gemând...
te plăsmuiesc din lut și din rugi în palmele mele
așteptând ca la capătul liniei vieții
să pun cruce ne-nțelesului tâlc
ascuns între stele
în cerul cu umbre al ceții
atât de înalt și atât de adânc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu